Gay Iaşi: blog de a(l)titudine.

Archive for Octombrie 2008

Avertisment: Poveştile care urmează sunt pură ficţiune şi nu au intenţia de a leza reputaţia cuiva anume.

Ep. 1

România, anii 2020

Tocmai din timpul Marii Crize Economice din anii 2008-2009, când soţul ei poreclit pe la toate colţurile prostănacul (pe drept, am spune noi, astăzi…), nu reuşise să ajungă premier, Mihaela Geană se lansase într-o altfel de politică; reuşise să introducă pe plaiurile mioritice politica pentru cei neajutoraţi, înfiinţase un partid al Femeilor Implicate (PFI) şi se aliase cu o altă femeie voluntară, principesa Brioşa Caragea, fostă conservatoare în politichia dâmboviţeană (dar şi amantă a Danielei Pop, fostă preşedinte a conservatorilor felixieni), care, la rândul ei, înfiinţase Partidul pentru Emancipare Sexuală (PES), dar nu fu îndeajuns. Cele două femei nu puteau guverna România, fără ajutorul Partidului Maneliştilor Români (PMR), condus de Adriana Minune, nepoată de frate a marelui Adrian de Stefăneşti. Preşedintele României, Ileana Băsescu, preşedinte foarte jucăuş, somase pe cele trei dive ale politicii să ajungă la un compromis, oferindu-le un ultimatum: înţelegerea sau alegerile anticipate. Cele trei s-au întâlnit, în secret, la Mizil, unde Adrian Ăstase reuşise să realizeze o mică comunitate a homosexualilor din politica românească, dar numai după ce îşi recunoscuse public orientarea sexuală, la alegerile generale din 2012, în dezbatarea televizată, deja celebră, cu Ginel Fecali, liderul Partidului Noii Degeneraţii. Ăstase devenise un guru al ţării. Era stimat de toată lumea pentru că reuşise, prin marele sacrificiu personal şi, mai ales, de imagine, să scape ţara de Fecali şi dreptacii lui, care urmăreau să instaureze dictatura fricii şi a ignoranţei; chiar şi preafericirea sa, Saniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe îşi exprimase satisfacţia faţă de sacrificiul lui Ăstase şi promova modelul politic de la Mizil pe postul de televiziune Frigidas. În urma Păcii de la Mizil, Mihaela Geană ajunsese prim-ministru al unui guvern de coaliţie din care urmau să facă parte femeile implicate (40%), emancipaţii sexuali (35%) şi maneliştii români (25%). În sfârşit, Guvernul era pe placul Ilenei Băsescu. Opoziţia, şi ea, destul de puternică era formată din Partidul Noii Degeneraţii, Partidul Piţipoancelor, condus de Oana Izvoranu, Partidul Industriei Porno, condus de Valina Plugaru şi Partidul Foştilor Politicieni, condus de Cristian Adormiţei, încă tânăr şi nefolosit la întreaga capacitate…